Cifrele sunt de prisos. Realitatea o cunoaştem toţi însă nu îmi explic din ce cauză am închis ochii atâta vreme. Sfârşit de 89, început de 90. România scapă de dictator. Vistieria ţării plină. Datorii nu. Iubitorii de ţuică şi sarmale gustă din plin fructul democraţiei. Citeste articolul »
Am avut un 1 mai frumos cum de altfel sunt sigur că cei mai mulţi dintre dumneavoastră aţi avut. Dar asta nu mă împiedică să fac nişte constatări, ce îmi întăresc convingerea că românul se distrează cel mai bine atunci când îi provoacă migrene celui aflat lângă el. Citeste articolul »
De câteva zile am rămas fără mijloc de transport. Şi cum pentru mine acest lucru e esenţial am început să merg ba cu maxi taxi, ba cu autobuzul, ba pe jos. Rar şi când nu am ce face mă încumet cu taxi-ul, că e scump dom’ le scump! O astfel de zi a fost astăzi când bulversat de faptul că a trebuit să merg la dentist şi având o oră la dispoziţie să fac acest lucru, să ajung pe urmă acasă, să mă schimb, să-mi calc hainele, să mă bărbieresc, că de stresul dentistului mi-a crescut barba instant şi să fug la tv, am cedat ispitei şi am chemat taxi-ul. Zici că eram scos din revistă, când îl aşteptam acolo în stradă. Intru în taxi şi acum începe distracţia. Nu sunt eu fiţos, nu am fumuri în cap şi nu mă cred buricul pământului. Dumnezeule, am mâncat cu mâna din ceaun când n-am avut lingură şi micul de jos că arăta prea bine şi era suculent, dar ce am văzut şi mai ales următoarele 4 minute m-au cam bulversat, să zic aşa. Pe lângă faptul că maşina era murdară şi asta spun ca să nu folosesc termenul jegos, că sună urât, domnul şofer ce făcea? Nu ştiţi ce făcea? Vă zic eu ce făcea. Fuma o ţigară cu geamul larg deschis şi iarăşi vorbeşte bunul simţ din mine. Normal era să arunce ţigara sau să mă întrebe dacă mă deranjează, dar nu….îmi răspunde la al meu bună ziua cu, ghici? Să trăim bine şi mai trage un fum sănătos pe care îl propagă cu repeziciune în toată maşina. În mod normal acum era momentul când aş fi ieşit din maşină dar eram curios ce se va întâmpla, aşa că am râs, n-am zis nimica. Ştiţi la ce m-am gândit când am plecat? Că domnul va arunca ţigara. Dumneavoastră ce credeţi? Vă zic eu. Nu a aruncat-o şi spre surprinderea mea nu a închis nici geamul. A, am uitat să menţionez că eu stăteam în dreapta, în spate. Aşa că…exact cum mă aşteptam vântul îmi bătea prin păr ca într-o decapotabilă şi scrumul se ducea, se ducea…….exact pe sacoul meu de prezentat ştiri, un sacou pe care tocmai îl scosesem de la curăţat. Era o imagine comică a persoanei mele, care cu o mână se ţinea de păr, cu alta se freca pe sacou de scrum iar cu cealaltă se ţinea de banchetă să nu cadă deoarece domnul îşi descoperise valenţele de pilot de curse. Iar am râs şi iar n-am zis nimica…să văd oare ce se va mai întâmpla. Când să ajung la tv îi vine distinsului chef de vorbă. Şi se lansează într-un monolog care suna cam aşa. Îmi plăcea pe vremea lui Ceauşescu. Atunci oamenii erau mai liniştiţi, aveau respect. Acum România a ajuns ţara hoţilor, a c….. şi a nesimţiţilor. Am ajuns, am plătit, i-am şi lăsat 5 bani bacşiş gândindu-mă la mai multe lucruri. Unu: să merg la baie să-mi curăţ sacoul. Doi: dacă vrei să fi respectat trebuie să înveţi să-i respecţi pe ceilalţi şi trei: bunul simţ a fost la fel şi în perioada lui Ceauşescu şi este la fel şi în a lui Băsescu. Numai oamenii s-au schimbat. De fapt nici măcar aceştia.
Eu zic că nu a fost criză niciodată. Sau cel puţin nu în România. De România fuge oricine. Investitori, turişti, români, aşa că de ce nu ar fugi şi criza? Mai ţine minte cineva când a început criza? Că eu nu mai ştiu. De vreun an, doi, trei. Cine ştie? Ştie careva dintre voi cum arată? E mică, mare, potrivită, atletică, mai plinuţă? Ţin minte doar că s-a vorbit la televizor, într-un mod binenţeles deontologic, vreo patru luni despre efectele crizei, soluţii, previziuni, rezultate. Discuţii făcute degeaba, de dragul umplerii spaţiului de emisie. V-aţi ales cu ceva după ce i-aţi auzit pe specialişti? Că eu nu. Am continuat să merg la muncă, să aştept al doilea weekend al lunii să fiu liber, uneori al treilea sau al patrulea, depinde de situaţiile apărute peste noapte. Da nu-i bai. Pe urmă a început o altă săptămână, lună, an şi criza, ba că e ba că nu e. Între timp a trecut în lumea celor care nu cuvântă şi a celor pururea verzi şi înmugurite Michael Jackson. Iarăşi s-a vorbit vreo lună despre primul tril, primul moon walk, prima operaţie, circumferinţa sicriului şi poziţia defunctului şi cum vor fi influenţate viitoarele generaţii pop de această poziţie. A venit şi porcina. Aici totul s-a desfăşurat tipic neamului românesc. La început nimeni nu credea. Ce e aia porcină? Nu există! La noi nu vine! Cum se apropia mai mult de noi, lumea îşi schimba discursul. Măi, poate o exista dar noi avem lanţul muntos, mâncăm brânză şi slănină cu ceapă. E imposibil să ne lovească virusul. Nenorocitul! Am zis când a ajuns în România dar nu ne vaccinăm că n-are rost. Trece. Am aflat, cum altfel decât prin intermediul televizorului, că au murit primii români ce au contactat virusul. Ne-am bulucit ca nebunii să ne vaccinăm. Băgam un strănut şi intram în panică. Doamne de ce eu? Nu putea fi vecinul că e mai urât şi are nasul mai mare? Dintr-o dată nu a mai murit nimeni. Nimeni nu s-a mai îmbolnăvit. Nu-i aşa că e ciudat? Geoană a fost ales pe urmă peşedinte. Aşa a crezut cel puţin. Acum nu mai e nici măcar preşedinte PSD. A venit primăvara. S-au destupat gropilele. Acum se cheltuie 170 de milioane de lei să se acopere. Eterna şi fascinanta plombare. Profesorii fac grevă. Fac de 20 de ani şi tot degeaba. Vom avea din nou modificări la legea învăţământului. Bac-ul se va schimba pentru a ţâşpea oară. Imediat elevii nu vor mai da nicio probă şi, surpriză, profesorii vor fi examinaţi de părinţi şi de primari. S-au promis salarii, un nivel de trai european şi nu avem nici una nici alta. Şomerii tot şomeri, bogaţii tot bogaţi şi workerii tot workeri. A venit Paştele. Miel, drob, mioriţa, sarmale, smântână, stropit, beţii, exces alimentar, lucruri importante şi care vin pe placul românului. Bun! Şi acum revin, deoarece cred că aţi uitat. Unde-i criza? Cum arată? Unde a fost? Unde a dispărut? Bat-o norocul! Nu a fost nicio criză! A fost şi va fi starea de fapt şi de drept a României.
România nu conteneşte să mă surprindă. Am înţeles. Nu avem drumuri. Gropile sunt mai mari decât orice lucru imaginabil. Km de autostradă îi poţi număra pe degete, se fură ca-n codru, elevii nu mai sunt în stare nici să mai copieze şi câte şi mai câte. Însă nu putem spune că nu avem situaţii imprevizibile. La noi orice zi e un posibil scenariu de film. Citeste articolul »
Oamenii nu încetează niciodată să mă surprindă. Poate din această cauză, din păcate uneori, cred în oameni şi o să cred în continuare indiferent de decepţiile avute de-a lungul timpului. Oricum o viaţă fără decepţii, fără stres, fără gândul că vei greşi este o viaţă fără sens. Citeste articolul »
În general toată lumea este somnoroasă atunci când se trezeşte să meargă la muncă. Ei bine, nu şi de acum înainte. Pentru că a apărut soluţia. Parcă sună a reclamă. Poate fi şi asta. Să vă zic despre ce este vorba. Citeste articolul »
Am citit în ultimele zile câteva perle de fotbalişti, oameni de fotbal şi alţi inteligenţi pe care-i vedem toată ziua pe la televizor. Am mai căutat câteva pentru că am râs bine şi uite aşa s-au adunat într-un fişier. Aşa că m-am decis să vi le prezint. Sunt geniale. Pregătiţi-vă! Să începem!
Citeste articolul »
Nu sunt în măsură să lansez în acest moment pe orbită vreun verdict în ceea ce priveşte situaţia dezastruoasă a sportului românesc, în special fotbalul însă pot să constat câteva lucruri. Scurt pe doi….suntem penibili! Citeste articolul »
Cine urmăreşte ,,situaţiunea’’ politică din ţară îşi dă seama că, în primul rând, politicienii sunt nişte oameni obişnuiţi, îmbrăcaţi însă în costume de mii de euro şi care vorbesc despre binele pe care mai devreme sau mai târziu, ei şi doar ei, îl propăşesc peste spiritele noastre. Citeste articolul »
